Dictionar

deconsolidare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deconsolida)

1. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci.
 

preconsolidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. préconsolidation)

1. (constr.) consolidare naturală a unui strat de pământ, supus în trecut unor sarcini geologice mai mari.
 

reconsolidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reconsolida)

1. acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei; consolidare nouă.
 

antestator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea și rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
 

batolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batholite)

1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre.
 

bermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berme, germ. Berme)

1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului.
 

chei

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quai)

1. construcție pe malul unei ape navigabile pentru încărcarea și descărcarea navelor, servind totodată la consolidarea malului și pentru a preveni inundațiile; (p. ext.) stradă de-a lungul unui astfel de mal.
2. rampă de încărcare-descărcare a vagoanelor de cale ferată.
 

cimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cimenter)

1. tr., refl. a (se) întări (cu ciment).
2. a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare.
3. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida.
 

cinerit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinérite)

1. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei.