Dictionar

Rezultate principale (Constată):

Constata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constater, it. constatare)

1. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza.


Rezultate secundare (Constată):

Constatabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatable)

1. care se poate constata ușor.

2. (antonim) inconstatabil.


Constatativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatif)

1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.


Constatator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatoire)

1. cu caracter de constatare.


Asuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-şi) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.

2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele ce rezultă din ea.


Avenant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. avenant)

1. act adiţional care constată modificările aduse clauzelor iniţiale ale unui contract sau tratat; document de modificare a unui contract.


Concluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.

2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.

3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.

4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.

5. judecată finală a unui silogism.

6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.

7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.

8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.


Constatabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatable)

1. care se poate constata ușor.

2. (antonim) inconstatabil.


Constatator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatoire)

1. cu caracter de constatare.


Copie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copie, lat. copia)

1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.

2. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie.