Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constellation, lat. constellatio)
1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configuraţie specifică.
2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andromédides)
1. ploaie periodică de meteoriţi, în noiembrie, din direcţia constelaţiei Andromeda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capricorne, lat. capricornus)
1. constelaţie din emisfera australă.
2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un ţap.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perséide)
1. stea căzătoare din direcţia constelaţiei Perseu.