Dictionar

Rezultate principale (Constitui):

Constitui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constituer, lat. constituere)

1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înfiinţa.

2. a se ~ parte civilă = a formula pretenţii de despăgubire împotriva acuzatului.


Rezultate secundare (Constitui):

Reconstitui

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reconstituer)

1. a constitui din nou, a recompune.

2. a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui.

3. (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca.

4. a reconstrui.

5. a restabili un fapt așa cum a fost.

6. (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.


Abaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.

2. care constituie un element al unei abaţii.

3. biserică = biserica principală a unei abații.

4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.


Aberant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)

1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.

2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.

3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Acariot

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.

2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.


Adstrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenţei lingvistice.


Afabulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acţiunea unei opere literare; fabulaţie (3).

2. morala unei fabule.