Dictionar

construcție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. construction, lat. constructio)

1. faptul de a construi; construire.
2. alcătuire, compunere.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază.
 

deconstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déconstruction, engl. deconstruction)

1. faptul de a descompune un sistem în elemente constitutive, pentru a-l analiza.
2. demolarea unei clădiri.
3. (literatură) analiză prin care un ansamblu este desfăcut pentru a fi studiat.
4. (figurat) actul de a desface ceva care a fost construit cu răbdare.
5. (antonime) construcție, edificare.
 

reconstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reconstruction)

1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
 

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.
 

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.
 

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.
 

aerotanc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerotank)

1. construcție pentru epurarea biologică a apelor.
 

aerotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérotechnique)

1. adj. referitor la aerotehnică.
2. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor.
 

agramatical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalității.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
3. (antonim) gramatical.