Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + consultare)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.
3. şedinţă a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.
5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hémérothèque)
1. colecţie de ziare şi reviste; efemerotecă.
2. bibliotecă, secţie a ei rezervată periodicelor; loc în care ziarele, revistele și alte publicații periodice tipărite sunt păstrate și arhivate pentru consultare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. iridogramme)
1. (med.) mijloc de completare a diagnosticului unei boli prin consultarea irisului bolnavului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)
1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. poll)
2. urnă de vot; numărul voturilor în alegeri; (p. ext.) consultare publică pentru a afla părerea cetăţenilor asupra unei chestiuni de interes general; sondaj de opinie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + consultare)