Dictionar

contamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contaminer, lat. contaminare)

1. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influența, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucișa.
5. (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
 

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inficere
2. FR infecter; contaminer
3. EN infect
4. DE infizieren; verseuchen
5. RU зaрaжaть инфицировaть
6. HU (meg) fertőz, infektál
 

contaminabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contaminable)

1. care poate fi contaminat sau care riscă să-i contamineze pe ceilalți.
2. (antonim) necontaminabil.
 

contaminant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. contaminant)

1. substanță care contaminează, care alterează calitatea, puritatea.
2. substanță care infectează sau iradează organismul în care este introdusă.
 

contaminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (contamina + -ant)

1. care contaminează, care alterează calitatea, puritatea; contagios.
 

contaminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contamina, cf. fr. contamination)

1. acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei.
2. transmiterea unei boli; contagiune, molipsire.
3. invadarea organismului de către agenți patogeni.
4. invadarea mediului de către agenți poluanți.
5. (lingv.) contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice; contaminație.
6. (inform.) infectarea unui fișier, a unui program cu un virus.
7. (antonim) decontaminare.
 

contaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (contaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) prezența nedorită, la un nivel semnificativ, a substanțelor radioactive la suprafața sau în interiorul unui mediu oarecare.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

aseptiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. aseptiser)

1. a steriliza, a proteja împotriva contaminării.
 

carantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.
2. menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă.
3. restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
5. (fig.) izolare.
 

contagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contagiare)

1. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina.
 

contagios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contagieux, lat. contagiosus)

1. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant.
2. infecțios.
3. s. m. f., adj. (suferind) de o boală molipsitoare.
 

contagiu

Parte de vorbire:  s.n. (latinism învechit)  
Etimologie: (lat. contagium)

1. (med.) răspândirea unei boli transmisibile prin contact direct sau indirect, infecție sau contaminare; contagiune.