Dictionar

Rezultate secundare (Contemporane.):

Contemporaneitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemporanéité)

1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.

2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.

3. faptul de a exista în aceeași epocă.

4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.

5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.

6. (var.) contemporanitate.


Contemporaneiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. contemporanéiser)

1. a da un caracter contemporan la ceva.


Contemporaneizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (contemporan + -izare)

1. faptul de a da un caracter contemporan la ceva; actualizare.


Aggiornamento

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiţionale a catolicismului la cerinţele societăţii contemporane.


Cronică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronique, lat. chronica)

1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viaţa unui popor; letopiseţ, anale.

2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.

3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.

4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare.

5. comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva.


Echistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul aşezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcţie de cerinţele societăţii contemporane şi viitoare.


Generaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.

2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.

3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.

4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.

5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.

6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.


Idealism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéalisme)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.

2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.

3. urmărire dezinteresată a unui ideal.

4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.


Neomarginalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + marginalism)

1. denumire dată concepţiilor contemporane rezultate în urma falimentului economiei politice neoclasice.