Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réaction)
1. reintroducere, în opoziţie de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părţi din semnal prelevată la ieşire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réception)
1. repetare parţială sau totală a operaţiilor de recepţie în caz de litigiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réforme)
1. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-révision)
1. control suplimentar după controlul obişnuit.
2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-révolution)
1. mişcare organizată, reacţionară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluţie, în scopul restaurării vechii puteri de stat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuţioner)
1. I. care se referă la contrarevoluție; care aparține contrarevoluției.
2. care este în favoarea contrarevoluției, care tinde spre contrarevoluție.
3. care este împotriva revoluției.
4. II. adept al contrarevoluţiei.
5. persoană care participă la contrarevoluție.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])
1. membru al forţelor armate contrarevoluţionare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)
1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după rus. антимарксистский)
1. I. care se opune doctrinei marxiste.
2. îndreptat împotriva marxismului și a luptei clasei muncitoare; contrarevoluționar.
3. II. persoană care se opune marxismului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + patriot)
1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antireformist)
1. împotriva reformismului; contrareformist.
2. care se opune reformelor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antirévolutionnaire)
1. (persoană) care se opune sau este ostil revoluțiilor sau ideilor revoluționare; contrarevoluţionar.