Dictionar

controla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrôler)

1. tr. a exercita un control.
2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea.
3. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările.
 

autocontrola

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. autocontrollare)

1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.
 

controlabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contrôlable)

1. care poate fi controlat, verificat.
2. pe care îl putem controla sau domina.
3. (antonime) incontrolabil, necontrolabil.
 

controlateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controlatéral)

1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.
 

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
 

administrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. amministrabile)

1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

apartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.
 

autoanalgezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analgésie)

1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul își diminuează singur durerea, prin inhalația analgezicului; analgezie controlată de pacient.
 

autocontrola

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. autocontrollare)

1. a-și controla propriile fapte; a se autosupraveghea.