Parte de vorbire: vb.
Origine: (contur)
2. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contura + -anţă)
1. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophane)
1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (călinescian + -ism)
1. atitudine creatoare deschisă faţă de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanţă cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparţinând lui G. Călinescu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contorniate)
1. (despre medalii) mărginit, conturat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (contur + -ist)
1. desenator specializat în operaţia de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contornare, fr. contourner)
1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crayonner)
1. a desena, a schiţa cu creionul.
2. (fig.) a contura, a schiţa portretul, caracterul unui personaj.