Dictionar

cenoză 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénose)

1. conviețuire a unor plante sau animale în același biotop.
 

coabitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)

1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
 

comensualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. commensalisme)

1. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive.
 

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.
 

consensual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consensuel)

1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părților.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părților.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
5. (antonim) conflictual.
 

forezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phorésie)

1. (biol.) formă de conviețuire sporadică în care un organism dintr-o specie utilizează un organism din altă specie ca mijloc de transport.