Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convenable)
1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulţumitor.
2. (despre mărfuri, preţuri) ieftin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. convenient)
1. care este potrivit sau care convine pentru cineva sau ceva; convenabil, oportun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)
1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.
2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.
3. dobândă.
4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.
5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.
6. simpatie, înclinare față de cineva.
7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. sortable)
1. care convine, care se potrivește circumstanțelor; potrivit.