Dictionar

copăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (copac + -[i]os)

1. acoperit cu copaci.
 

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.
 

arboricid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. arboricide)

1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanță pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
 

avenida

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. avenida)

1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.
 

bolet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolet, lat. boletus)

1. ciupercă cu spori, comestibilă, din clasa bazidiomicete, cu pălărie groasă, care crește pe copaci; mânătarcă, hrib.
 

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.
 

cavicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicole)

1. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.