Parte de vorbire: adv.
Origine: (copil + -ărește)
1. în felul copiilor, ca un copil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (copil + -os)
1. (despre oameni) care se comportă ca un copil; copilăros.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. copilote)
1. persoană care pilotează un vehicul, o aeronavă etc. împreună cu un pilot principal; pilot secund.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. accoucher)
1. a da naștere unui copil; a naşte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénoïdisme)
1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecţia cronică a vegetaţiilor adenoide.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adopter, lat. adoptare)
2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptable)
1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)
1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.