Rezultate secundare (Copleșit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affairé)
1. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleşit de treburi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nostalgique)
1. plin de nostalgie, care predispune la nostalgie.
2. copleșit de un sentiment de nostalgie.
3. care simte tristețe cauzată de dorul de țară, de regretul pentru trecut etc.
Parte de vorbire: vb. intr. (franțuzism)
Origine: (fr. pâmer)
1. a fi copleşit de emoţie, de admiraţie faţă de cineva sau ceva.
2. a cădea în sincopă, a-și pierde cunoștința; a leşina, a se pierde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îngrămădi)
1. adunat laolaltă în număr foarte mare.
2. înghesuit.
3. (fam; d. oameni) prost, nepriceput.
4. așezat în formă de grămadă.
5. (fig) copleșit de probleme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. toropi)
1. cuprins de toropeală; amorțit (de somn, de căldură etc.); vlăguit; copleșit (de ceva).
2. (reg.) care este bătut zdravăn; terciuit; care este distrus, nimicit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + pasionat)
1. care nu este pasionat de ceva.
2. (prin ext.) care nu este copleșit de pasiune în judecățile sau aprecierile sale; imparțial, obiectiv.