Dictionar

cordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cordés)

1. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial și sistem nervos tubular, așezat dorsal.
 

cefalocordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalocordates)

1. pl. încrengătură de cordate inferioare marine, cu scheletul format din coarda dorsală, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate.
 

protocordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protocordés)

1. încrengătură de animale asemănătoare vertebratelor inferioare: amfioxul etc.
 

stomocordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stomatocordes)

1. mică încrengătură de animale marine, asemănătoare cu anelidele și cu echinodermele, dar având unele trăsături care amintesc de cele ale protocordatelor.
 

urocordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urocordés)

1. încrengătură de cordate inferioare cu coardă dorsală numai în stare larvară și corpul învelit într-o tunică celulozică în formă de sac; tunicieri.
 

acraniate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
 

agnate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnathes)

1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci și dinți osoși; agnatostomi.
 

amfiox

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphioxus)

1. animal marin mic, acraniat, din încrengătura protocordatelor, ca un peștișor ascuțit la cele două extremități.
 

ayatolah

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; șef al religiei mahomedane șiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
 

balafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balafon)

1. instrument muzical de percuție, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon.
 

brevet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă.