Dictionar

alcicorn

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcicorne)

1. asemănător coarnelor de elan.
 

Capricorn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capricorne, lat. capricornus)

1. constelație din emisfera australă.
2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un țap.
 

cornac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornac)

1. conducător de elefanți sau de alte animale, în India.
 

cornacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornacées)

1. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scorușul etc.
 

cornaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornage)

1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii.
2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop.
 

cornalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornaline)

1. varietate roșie-oranj de agat, piatră semiprețioasă.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.
 

albugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.
 

althorn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
 

anconă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancona)

1. consolă care susține cornișa.
2. masă așezată în altar.
 

antablament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul.