Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corpuscule, lat. corpusculum)
1. corp foarte mic; particulă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corpusculaire)
1. care se referă la corpusculi, la atomi.
2. filosofie ~ă = doctrina lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.
3. (fizică) teorie ~ă = teorie care avansează teza discontinuității materiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthosphère)
1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. airosome)
1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antiproton)
1. (fizică) corpuscul cu masa egală cu cea a protonului, dar cu sarcină negativă; antiparticulă a protonului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrosphère)
1. (biol.) structura celulară constituită din sfera atractivă a asterului; corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; aster.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharoplaste)
2. granulă colorată din care se formează cilii şi flagelii la protozoare.