afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

cortical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cortical)

1. al cortexului.
2. substanță ~ ă (și s. f.) = nume dat diverselor substanțe, înveliș exterior al unor organe.

corticostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticostimuline)

1. hormon secretat de hipofiză, care excită secreția cortexului suprarenal.

corticosuprarenalom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. corticosurrénalom)

1. tumoare benignă sau malignă a cortexului suprarenal, la femei.

corticotrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticotrope)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează funcția cortexului suprarenal.