Rezultate secundare (Cotropi.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. imperium)
1. stat monarhic condus de un împărat.
2. teritoriu, stat dominant şi regiunile cotropite de acesta.
3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influenţă..., determinat de...
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. invadere)
1. a năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (invada + -tor)
1. (cel) care invadează; cotropitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazisme, germ. Nazismus)
1. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susţinând superioritatea rasei ariene, încerca să justifice violenţa, genocidul, războaiele de cotropire; naţional-socialism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. resistenza, fr. résistance)
1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.
2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.
3. forță care se opune efectului unei alte forțe.
4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.
5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
6. rezistor.
7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.
8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.
9. piedică, obstacol, greutate.
10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. invadente)
1. (persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin; invadator, cotropitor, năvălitor.
2. (fig.) (despre persoane) care se ocupă necuvenit și enervant de treburile altora.