Dictionar

Rezultate secundare (Cotropi.):

Imperiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. imperium)

1. stat monarhic condus de un împărat.

2. teritoriu, stat dominant şi regiunile cotropite de acesta.

3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influenţă..., determinat de...


Invada

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. invadere)

1. a năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.

2. (fig.) a cuprinde.


Invadator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (invada + -tor)

1. (cel) care invadează; cotropitor.


Nazism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazisme, germ. Nazismus)

1. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susţinând superioritatea rasei ariene, încerca justifice violenţa, genocidul, războaiele de cotropire; naţional-socialism.


Rezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.

2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.

3. forță care se opune efectului unei alte forțe.

4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.

5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.

6. rezistor.

7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.

8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.

9. piedică, obstacol, greutate.

10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.


Invadent, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. invadente)

1. (persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin; invadator, cotropitor, năvălitor.

2. (fig.) (despre persoane) care se ocupă necuvenit și enervant de treburile altora.