Dictionar

Rezultate principale (Crea,):

Crea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créer, lat. creare)

1. a face ceva care nu exista înainte; a întemeia, a înfiinţa, a organiza.

2. a inventa; a plăsmui, a compune, a scrie (o operă).

3. a pregăti, a forma (pentru o misiune, o carieră).

4. (teatru) a ~ un rol = a interpreta cu pricepere şi originalitate un rol.


Rezultate secundare (Crea,):

Creană

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. (expr.) dă-l în ~ = dă-l dracului.

2. (expr.) lasă-l în ~ene = dă-l dracului.


Creanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créance)

1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.


Creanţier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créancier)

1. registru în care se înscriu creanţele.


Creare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. crea)

1. acțiunea de a crea, de a da ființă, existență; întemeiere, înființare.


Creastă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT crista

2. FR crête

3. EN edge; crest

4. DE Kamm

5. RU ребро; ребетик

6. HU taraj


Creasta cocoşului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Sparassis crispa Wulf.

2. FR sparassis crêpu; clavaire crêpue

3. EN crisped Sparassis

4. DE Krause Glucke; Krauser Ziegenbart; Feisterling

5. RU спaрaссис курчaвый

6. HU káposztagomba, fodros káposztagomba


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


ACIDI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acidus „acru”)

1. „acru, acreală, acid, aciditate”.


Acrescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accrescent)

1. (despre flori) care continuă crească şi după înflorire.


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Afinor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.


Agregat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.

2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.

3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.

4. component elementar al structurii solului.

5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.