Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonographie)
1. lucrare, tratat despre demoni, despre puterea demonilor, despre demoni și apariția lor în credințele religioase et cetera; demonologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. extracultural)
1. care nu aparține culturii unui grup, popor etc.
2. care se referă la valorile, credințele și obiceiurile din afara unei culturi date.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. furie, lat. furia)
1. mânie violentă, nestăpânită; violenţă.
2. (pl.) cele trei divinităţi ale infernului, care, în credinţele anticilor, chinuiau sufletele păcătoşilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genius, fr. génie)
1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.
3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. motto, germ. Motto)
1. citat care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. spre a reda ideea principală sau tendința autorului.
2. propoziție scurtă sau o expresie aleasă ca reprezentând credințele sau idealurile unui individ, grup etc.
3. frază care se repetă pe parcursul unei opere muzicale și are o anumită semnificație simbolică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabbat, lat. sabbatum)
1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului.
2. primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii.
3. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții.