Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétacé)
1. adj. (despre roci) de natura cretei.
2. (despre plante) care creşte pe sol cretacic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Kretazisch)
1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).