adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.

anticreștin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (după fr. antichrétien)

1. (om) împotriva creștinismului.

apologetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apologétique)

1. adj. care conține o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.

arianism 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arianisme)

1. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria).

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.