Dictionar

recristalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (recristaliza)

1. transformare a rocilor, care se produce atunci când mineralele cristalizate se transformă în noi cristale.
2. modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire.
 

transcristalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Transkristallisation)

1. întrepătrundere a cristalelor în timpul solidificării unui metal sau aliaj.
 

argilit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argilite)

1. rocă din deshidratarea și recristalizarea argilei.
 

contracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraction, lat. contractio)

1. încordare, spasm al mușchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitațională = reducere a volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională.
 

cristalizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cristallisant)

1. care cristalizează.
2. care determină cristalizarea.
 

cristalizator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Kristallisator)

1. dispozitiv în care poate fi efectuat un proces de cristalizare; vas de laborator pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizor.
 

cristalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cristallisation)

1. acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizare.
2. fenomen prin care un corp trece în starea de cristal; transformare în cristal; constituirea unui corp cu structură cristalină.
3. (var.) (înv.) cristalizațiune.
4. (antonime) disoluție, dezagregare.
 

cristalizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristallisoir)

1. vas de laborator, aparat industrial pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizator.