Dictionar

anacromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anachromatique)

1. (despre un sistem optic) care nu corectează aberațiile cromatice.
 

apocromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apochromat)

1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.
 

be-bop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. be-bop)

1. (mux.) formă timpurie de jazz modern, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante; bop.
 

bop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. be-bop)

1. (muz.) stil în jaz caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante, cu excese expresioniste; be-bop.
 

cromatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatisme)

1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite.
2. aberație cromatică.
3. structură melodică în care predomină intervale cromatice.
 

cromoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoscope)

1. aparat optic pentru reproducerea în culori a clișeelor ortocromatice.
2. cinescop folosit la transmisiunile de televiziune în culori.