cronica

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chroniquer)

1. (rar) a scrie cronici (literare), a recenza.

cronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronica)

1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale.
2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.
4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare.
5. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva.

avancronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-chronique)

1. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera.

cronicar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cronică + -ar)

1. autor de cronici (1).
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).

fotocronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (foto1- + cronică)

1. cronică jurnalistică bazată pe fotografii.

minicronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + cronică)

1. cronichetă; microcronică.

telecronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele2 + cronică)

1. cronică a emisiunilor de televiziune.

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.

adenoidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénoïdisme)

1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecția cronică a vegetațiilor adenoide.

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.

alcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolisme)

1. intoxicație cronică cu alcool; etilism.

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).