Dictionar

Rezultate secundare (Cruţa):

Bancruta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.

2. (var.) (reg.) a bancrota.


Bancrută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banqueroute, it. bancarotta)

1. situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.


Recruta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recruter, germ. rekrutieren)

1. tr. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola.

2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociaţie etc.)Iintr. a se prezenta pentru înscrierea în evidenţa armatei.


Scruta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scruter, lat. scrutari)

1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.

2. (fig.) a cerceta, a analiza minuţios, atent.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Auxilium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)

1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.


Bancrut

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)

1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.


Bancruta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.

2. (var.) (reg.) a bancrota.


Cens

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.

2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.

3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.

4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dreptul unui cetăţean aleagă sau fie ales.


Conscrie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. conscribere)

1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.

2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.