Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)
1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banqueroute, it. bancarotta)
1. situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recruter, germ. rekrutieren)
1. tr. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola.
2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociaţie etc.)Iintr. a se prezenta pentru înscrierea în evidenţa armatei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scruter, lat. scrutari)
1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuţios, atent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)
1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)
1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)
1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)
1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. conscribere)
1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.
2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.