Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitativo)
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cogitation, lat. cogitatio)
1. reflecție intensă și laborioasă; cugetare, gândire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gnome)
1. sentinţă, maximă; cugetare, moto.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome „inteligenţă”)
1. „cugetare, maximă; sentinţă”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méditation, lat. meditatio)
1. gândire, cugetare îndelungată şi adâncă.
2. poezie lirică filozofică în care poetul îşi pune unele probleme în legătură cu existenţa omenească.
3. scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios.