Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. culturel)
1. referitor la cultură; pentru răspândirea culturii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cultural + artistic)
1. cu specific cultural și artistic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (cultural + -icește)
1. relativ la cultură, din punct de vedere cultural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturalisme)
2. şcoală americană de antropologie care admite ca esenţială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziţie cu natura.
3. curent care pune accentul, în ce priveşte formarea personalităţii, pe rolul factorilor de mediu socioculturali.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. culturaliste)
1. I. referitor la culturalism, doctrină sociologică care acordă o mare importanță interacțiunilor culturale dintre grupurile etnice și societate.
2. II. adept al culturalismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. culturalité)
1. nivelul de cultură generală a unei populații.
2. calitatea de a fi cultural.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambiance)
1. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăieşte cineva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. ambient, it. ambiente)
1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylophagie)
1. (med.) aberație alimentară în digestia amidonului; obicei alimentar cultural care duce la consumul excesiv de amidon în timpul sarcinii.