Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ausculter, lat. auscultare)
1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (it. difficoltare, difficultare)
1. a face greutăți, a îngreuna.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. occulter)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)
1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adversité, lat. adversitas)
1. împrejurare potrivnică; dificultate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)
1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.