Parte de vorbire: adj.
Origine: (calcula)
1. (despre oameni) chibzuit, cumpănit, preocupat de propriile interese.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déboussolé)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibéré)
1. adj. (şi adv.) (în mod) intenţionat, cumpănit; liber consimţit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunţarea sentinţei.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. désemparé)
1. (despre nave, avioane) care a suferit avarii; care nu mai poate manevra; (fig.; despre oameni) descumpănit, dezorientat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezorienta)
1. care nu se poate orienta, nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte.
2. (fig.) care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat.