Dictionar

Rezultate secundare (Cupă):

Cupă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cuppa, fr. coupe)

1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.

2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).

3. caliciu.

4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive; (p. ext.) întrecerea însăşi.

5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, serveşte la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.

6. plantă cu tulpina foarte scurtă şi o singură floare, albastră azurie.


Cupă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.

2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi.


Cupă; pocal

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cyathus; cupulus; calix

2. FR coupe; calice

3. EN cup; calix; goblet

4. DE Becher; Kelch

5. RU бокaл; плюскa

6. HU kupa, serleg, kehely


Cupaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupage)

1. amestecare a varietăţilor de vin în vederea obţinerii aromei, a buchetului şi a unui anumit gust; amestec al siropului cu concentratul de citrice; cupajare.


Cupajare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupaj)

1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.

2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.


Cupal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupal)

1. bimetal din aluminiu şi cupru.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Absent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipseşte de undeva.

2. (fig.) distrat; preocupat.


Absorbant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.

2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.

3. adj. (fig.) care preocupă.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Absorbit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.

2. adj. (fig.) preocupat; captivat.