Dictionar

curbură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courbure)

1. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii.
2. regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc.
 

actinotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinotropisme)

1. îndreptare a plantelor către radiațiile de lumină.
2. mișcare de curbură sub influența unor radiații unilaterale de lumină.
 

astigmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astigmatisme)

1. defect al vederii datorat unor diferențe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate.
2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale.
 

autonastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autonastie)

1. (bot.) curbură de creștere inegală a organelor vegetale datorată unor cauze interne.
 

buscat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. busqué)

1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
2. nas ~ = nas coroiat.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
 

cabriol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabriole)

1. tip de picioare ale unei mobile, în dublă curbură.
 

cambrură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambrure)

1. arcuitură.
2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți.
3. curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului.