Dictionar

Rezultate secundare (Curs):

Concurs

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concours, lat. concursus)

1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc.

2. întrecere; competiţie sportivă.

3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie.

4. a-şi da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.


Curs 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cours)

1. ciclu de lecţii sau prelegeri ţinute la o catedră de învăţământ superior.

2. volum care reuneşte un asemenea ciclu.


Curs 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cursus, fr. cours)

1. preţ variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără şi se vând valutele şi hârtiile de valoare.

2. preţ al unităţii monetare dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti ale altei ţări.

3. în ~ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere.


Cursă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)

1. drum, distanţă de străbătut.

2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.

3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.

4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.

5. (fam.) alergătură, umblet.

6. (pl.) alergări de cai.

7. (fig.) întrecere, competiţie.

8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.

9. (alp.) orice ascensiune în munţi.

10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.

11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.


Cursant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. kursant)

1. persoană care urmează un curs special (de scurtă durată); cursist.


Cursier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coursier)

1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.

2. s. m. armăsar, cal de curse.

3. comisionar.

4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei şalupe, pentru a trage un ax spre înainte.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Admisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.

2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.

3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.


Admisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.

2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.


Admite

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.

2. a îngădui, a permite.

3. a da curs favorabil (unei cereri).

4. a primi (la un examen).


Afluent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluent, lat. affluens)

1. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare.