Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cursif, lat. cursivus)
1. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, uşor.
2. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic.
3. s. n. material publicistic de proporţii reduse, scris fluent şi cules cu astfel de caractere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cursiv + -itate)
1. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. batarde)
1. (despre scriere) cu caracter de scriere rondă şi cursivă.
2. (s. f.) caracter de literă al acestei scrieri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cursiv + -itate)
1. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démotique).
1. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice.
2. (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. dianoetic)
1. (fil.) referitor la facultatea gândirii discursive, raţionale sau la rezultatele acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. diktando)
1. inv. scriere cursivă (după dictare).
2. caiet de ~ = caiet liniat pentru scriere de mână.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffluence)
1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu.
4. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare.