Dictionar

cutezător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (adesea substantivat)  
Etimologie: (cuteza + -ător)

1. (persoană) care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărâtă.
2. (om) îndrăzneț, curajos, temerar.
 

intrepid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrépide, lat. intrepidus)

1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
3. (var.) (înv.) întrepid.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.
 

temerar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. téméraire, lat. temerarius)

1. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos.
 

vulturesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vultur + -esc)

1. care este caracteristic pentru vulturi; de vultur.
2. (prin ext.) ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător.
 

îndrăznitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.), s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (îndrăzni + -tor)

1. (persoană) care îndrăznește; îndrăzneț, cutezător.
 

cutezant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cuteza)

1. care cutează; cutezător.