Dictionar

Rezultate secundare (Cută):

Burducuță

Parte de vorbire: adj. fem. (regional)
Origine: (burduh + -uță)

1. care este puțin bombată.


Cordicuță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cordică + -uță)

1. panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.); cordea, cordeluță.


Cuscută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuscute, lat. cuscuta)

1. plantă parazită cu tulpina filiformă, subţire, fără clorofilă, pe trifoi şi pe lucernă; torţel.


Cută; pliu; încreţitură; zbârcitură

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ruga; plica

2. FR ride; pli

3. EN wrinkle; fold; plait

4. DE Runzel; Falte

5. RU морщинкa; склaдкa

6. HU ránc; redő; gyűrődés


Cutană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cutane)

1. (geol.) depunere fină de material care umple golurile sau acoperă cu o pojghiţă subţire feţele elementelor solului; peliculă.

2. modificare a structurii materialului din sol.


Cutanat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cutané)

1. referitor la piele; cutaneu; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Accesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.

2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.


Acompaniator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.


Acordant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.