Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)
1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. augmentatif)
1. (afix) care, ataşat la un substantiv, exprimă o creştere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autonyme)
1. (despre un cuvânt) care se desemnează pe sine şi nu obiectul pe care îl denumeşte.
2. (despre lucrări, opere) publicat sub numele adevărat al autorului.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. bissylabe)
1. (cuvânt) format din două silabe; bisilabic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bissyllabique)
1. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déglutiner)
1. intr., refl. (despre elementele unui cuvânt) a (se) separa.