Dictionar

aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipește.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
 

antepoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéposition)

1. (lingv.) antepunere; stare a cuvântului, a particulelor antepuse.
2. ~a uterului = deplasare înainte a uterului.
3. (anton.) postpoziție.
 

antoverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anto/nim/ + verb/2/)

1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustrații, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.
 

conotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connotatif)

1. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat.
2. (despre stil) dominat de conotații.
 

crază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crase)

1. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent.
 

epanastrofă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. epanastrophe)

1. (retorică) figură de stil constând în repetarea, la sfârșitul unei propoziții, a cuvântului situat la începutul unei propoziții precedente (schematizată astfel A_______ / _______A); epanadiploză.
2. (antonim) anadiploză.