Dictionar

Rezultate secundare (Cântecul):

Antifonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.

2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.


Augur

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea poate prevesti viitorul după zborul, cântecul şi măruntaiele păsărilor.

2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).

3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).


Fan 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. fan)

1. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock.


Flamenco

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)

1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.

2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.


Malagueña

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. malagueña)

1. dans popular spaniol de perechi, cu ritm lent, asemănător cu fandango, în care dansul alternează cu cântecul; melodia corespunzătoare.


Muzică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.

2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.

3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.

4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.

5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.

6. ~ de scenă = muzică destinată susțină sau sporească efectul unui spectacol scenic.

7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.

8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.

9. formație instrumentală; orchestră.

10. ~ militară = fanfară.

11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.

12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.

13. (var.) musică.