Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cârciumă + -ar)
1. proprietar de cârciumă; persoană care ține o cârciumă.
2. (var.) cărcimar, cârșmar; (var. reg.) câjmar, crăcimar, crâcimar, crâjmar, crâșmar, crijmar, crișmar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. saloon)
1. cârciumă, bar în vestul american.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spelunca, fr. spélunque)
1. local, cârciumă cu aspect urât; bombă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taverne, germ. Taverne)
1. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. zinnia, germ. Zinnie)
1. (bot.) plantă erbacee, din Mexic, cu flori frumoase, cu un colorit variat; (pop.) cârciumăreasă.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (birt + -aș)
1. proprietar al unui birt; cel care ține un birt; cârciumar, hangiu.