catecolamine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catécholamines)

1. compuși aromatici aminați de tipul adrenalinei.

catedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învățământ, funcție de profesor.
4. unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică.

catedral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathédral, lat. cathedralis)

1. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze.

catedrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathédrale)

1. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop.

catedratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cattedratico)

1. adj. profesoral, de catedră.
2. s. m. f. titularul unei catedre universitare.

categoremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catégorème)

1. (log.; la Aristotel) noțiune universală care servește la stabilirea unor relații între lucruri.

absoluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.

actinomicetale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycétales)

1. ordin de bacterii ramificate, amintind de ciuperci.

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.