Rezultate secundare (Căciulă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)
1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.
2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. passe-montagne)
1. căciulă care acoperă ceafa şi urechile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + acoperit)
1. care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit.
2. (despre persoane) care nu poartă căciulă, pălărie.
3. (despre persoane) fără veșminte; nud, neîmbrăcat, gol.
4. (despre vehicule) care este lipsit de acoperământ; deschis.
5. (despre acțiuni, fapte etc.) care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit.