Dictionar

bojbâcâi

Parte de vorbire:  vb. intr. (regional)  
Etimologie: (bojbâc)

1. a pipăi în gol, încercând să se orienteze în întuneric, în ceață etc. sau căutând ceva; a bâjbâi.
 

buscai

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. bușcă)

1. bucățele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul.
 

caiac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kayak)

1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit.
2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele.
3. sport nautic care o practică.
 

caiacist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. kayakiste)

1. sportiv care participă la întrecerile de caiac.
 

caid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești.
2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală.
 

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

aerosoloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérosolthérapie)

1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
 

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.
 

alcaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)

1. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice.
 

alezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alezan)

1. (despre cai) de culoare roșcată, roib.
 

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.