Dictionar

Rezultate secundare (Călărețul):

Sport

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sport)

1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.

2. ansamblu de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului şi pentru a educa voinţa, curajul, iniţiativa etc.; fiecare dintre exerciţiile sau jocurile din acest ansamblu.

3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.

4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.

5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.

6. (prin extensie) spectacol sportiv.

7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.

8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.

9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).

10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză şi/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.

11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.

12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).

13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.

14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.

15. ~ul minţii = şah.

16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.

17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).