cărbuneală

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (cărbune + -eală)

1. mânjire cu o materie neagră (cărbune, funingine etc.); înnegreală, înnegrire.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

ancrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.

ANTRAC(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anthrac/o/-, cf. gr. anthrax, -akos)

1. „cărbune”.

antracit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracite)

1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.

antracosilicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice.

antracoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracose)

1. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune.