Dictionar

Rezultate secundare (Dansator):

Dansator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (dansa + -tor)

1. cel care dansează.

2. profesionist al dansului.


Anglaise

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglaise)

1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-şi necontenit locul prin repetarea aceleiaşi figuri; contradans.


Antrenament

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.

2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.


Balansier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilaţie reglează mişcarea unei maşini, a unui instrument; balansor.

2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-şi menţine echilibrul.

3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).


Balerin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)

1. s. m. f. dansator într-un corp de balet.

2. s. m. pl. încălţăminte femeiască uşoară şi plată, asemănătoare pantofilor de dans.


Bolerou

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boléro)

1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.

2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.


Boy

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)

1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).

2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.